Este o prajitura care nu se demodeaza niciodata. Cum nu am mai facut-o de la Craciun, mi s-a facut pofta de ea. Poate parea mai greu de facut pentru ca e cu foi, dar eu zic sa incercati totusi. Chiar daca foile nu ies perfecte, gustul merita toata osteneala.
Pentru o tava de aproximativ 24*36cm, avem nevoie de:
Pentru foi:
- 400g faina
- 150g miere
- 150g zahar tos
- 50g unt
- 50ml lapte
- un ou
- o lingurita bicarbonat de sodiu
Pentru crema:
- 350ml lapte
- 50g gris
- 100g zahar
- 200g unt (82% grasime) la temperatura camerei
- o lingurita extract de vanilie sau o fiola aroma de vanilie
- jumatate de borcan de dulceata mai acrisoara (eu am pus de zmeura)
- zahar pudra pentru finisat
Cum am facut:
[obi_random_banners align=”center” screen=”single”]
Pentru foi, am incalzit mai intai cuptorul la foc mediu (180ºC).
Am cantarit faina si am cernut-o. Intr-un vas mai mare, am cantarit mai intai mierea, apoi am adaugat zaharul, untul, oul, laptele si bicarbonatul de sodiu. Am pus vasul pe foc mic si am amestecat continuu pana compozitia a inceput sa fiarba si sa se umfle – isi dubleaza volumul. Am luat vasul de pe foc, am adaugat toata faina o data si am amestecat energic cu telul sa se omogenizeze. Am lasat cateva minute sa se racoreasca aluatul, astfel incat sa nu ma ard la mana, apoi am impartit aluatul in patru, formand patru bile. Am acoperit bilele cu un servet sa nu se raceasca, pentru ca aluatul acesta se intinde mai bine daca e cald. Cand se raceste devine mai rigid.
Am presarat blatul de lucru cu faina si am intins prima foaie cam 3/4 din marimea tavii. Am luat foaia pe sucitor si am transferat-o pe fundul tavii (am intors tava cu fata in jos în prealabil) presarata si ea bine cu faina. Am intins apoi foaia mai departe cu sucitorul pana a ajuns la dimensiunea tavii (si chiar a depasit-o) si am taiat surplusul de pe margini (am trecut cu cutitul de sus in jos pe marginea tavii). Iese o foaie foarte subtire, aproape transparenta. Este mai usor sa o intindem asa, decat sa o intindem toata pe blat si apoi sa o transferam pe tava. Fiind subtire, se poate rupe foarte usor. Si asa, daca se rupe, se innadeste.
Am pus tava in cuptor si am copt 5 minute. Timpul de coacere depinde de cat de tare e focul, poate sa fie necesare si 7-8 minute. Coacerea trebuie atent supravegheata pentru ca foaia se coloreaza foarte repede datorita mierii si se poate arde.
Am scos tava din cuptor si am trecut repede cu un cutit mare pe sub foaie sa se desprinda de tava, apoi am lasat-o sa alunece usor pe o tava dreapta. Cat e calda, foaia e moale, maleabila, dar cand se raceste se intareste. De aceea, de la inceput trebuie sa stea dreapta, cand se intareste nu o mai putem indrepta.
Am intins si am copt la fel inca trei foi, pe care le-am pus una peste alta (a doua am lasat-o sa alunece de pe fundul tavii peste prima si asa mai departe). Am racit de fiecare data tava, lasand sa curga apa rece pe interior, apoi am sters-o.
Am lasat foile sa se raceasca.
Marginile de aluat ramase le-am adunat intr-o bila, am intins o foaie mai groasa (cam de 5 mm) si am decupat stelute. Le-am copt apoi pana s-au colorat si ele frumos. Au fost foarte bune asa simple.
Pentru crema, am facut mai intai un gris cu lapte. Am pus laptele la fiert, am adaugat zaharul, am amestecat sa se dizolve, iar cand a inceput sa fiarba laptele, am adaugat grisul in ploaie, amestecand cu telul pana a inceput sa se ingroase. L-am luat de pe foc si l-am pus la racit.
Am mixat un minut untul moale, apoi am adaugat grisul cu lapte la temperatura camerei si am mai mixat un pic sa se omogenizeze.
Pentru asamblarea prajiturii, am pus prima foaie pe o tava, am intins pe ea jumatate din crema de gris, am pus urmatoarea foaie, apoi dulceata, a urmat a treia foaie și a doua jumatate de crema si, la final, a patra foaie.
Am lasat prajitura la rece peste noapte sa se inmoaie foile si sa se poata taia.
Dimineata am pudrat-o cu zahar si am taiat-o bucati.
Eu nu am auzit inca pe nimeni sa spuna ca nu-i place aceasta prajitura… 🙂
Spor la prajiturit!
